Sărbătoarea sânzienelor

Născută dintr-un străvechi cult al soarelui, Sărbătoarea Sânzienelor este la fel de veche ca și istoria românilor. Reprezintă o punte de legătură între lumea de azi și trecutul milenar al înaintașilor noștri. Se aseamănă cu un ochi magic prin care privim viața strămoșilor așa cum a fost.Marcată de mister și farmec, originea sânzienelor se pierde în negura timpului. Celebrat în toate teritoriile locuite de români, acest mit străvechi exercită și azi o mare influență asupra oamenilor.Marile preotese ale Soarelui deschid cerurile și marchează începutul verii astronomice prin solstițul de vară. Are loc o naștere, o nouă naștere, cea a Sfântului Ioan Botezătorul, iar preotesele devin zâne, zâne bune, pământene, protectoare, iubitoare și ursitoare, adevărate sânziene. Natura ne dezmiardă în toate formele fiind în culmea forțelor germinative, iar parfumul florilor de sânziene vrăjește fetele, transformându-le pe toate în drăgaice.Băieții aprind focuri și-ncepe dansul fecioarelor înmiresmate, împodobite cu coronițe de flori. Energia vitală vindecă, purifică și regenerează, iar plantele și animalele învață graiul oamenilor. Tot universul participă la această nuntă sacră a zilei cu noaptea, a lunii cu soarele, a bărbatului cu femeia, glorificând cultul fertilității.Vă mărturisesc că nu există bucurie mai mare pentru mine decât atunci când vorbesc cu prietenii despre obiceiurile și ritualurile pe care le făcea mama de sărbători. Credința ei că florile de sânziene culese dimineața pe rouă vor alunga bolile și dăunătorii și că îi vor proteja casa este de o frumusețe indescriptibilă, iar puritatea sufletească a mamei mele îmi întărește convingerea că trebuie să transmit și eu, mai departe, minunatele tradiții ale neamului nostru .
DUMITRU PARASCA